Cu zapezi pana la brau
Culca-n sarica balana
Baraganele de grau.
Napadind zbatai si rosturi,
Neaua urca reci minuni:
Mistuiti in adaposturi,
Oameni si salbaticiuni.
Peste sate fara vaduri
Isi asvarle din duium
Uriasele plocaduri
Gaurite rar de-un fum.
Nimeni linistea nu sfarma,
Doar ca-n somn nedeslusit
Isi descarca-n gol o arma
Chiotul inabusit.
Curge viscol ca pe vrana.
Nevazuta s-a inchis
Tara fara de prihana
In omat ca intr-un vis.
Iar la guri de vai, pe laturi,
Intr-o noapte s-au durat
Stralucite-nvoalte caturi
Pentru Crivat-imparat.
Fulger alb, intreaga zare
Intra-n ochi, un junghi taios,
Albul e atat de tare,
Ca ajunge veninos.
Si-n cumplita lor albete
Dorm adanci pustietati;
Pun troienii vami razlete
Intre mari singuratati.
Romaneasca iarna veche,
Albe lumi, fara drumeti...
Trece-un lup intr-o ureche
Pe gorgane de nameti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu