Sunt
suficiente motive pentru a acorda un studiu special relației dintre literatură și
societate, două fenomene indestructibile datorită, în primul rând materialului
după care coexistă fiecare: limba ca mijloc de comunicare. La rândul lor,
procedee literare tradiţionale – simbolul, rima, metrul, ritmul – sunt și ele sociale, reprezentând convenții și reguli apărute și manifestate
în societate. Literatară „reprezintă” „viaţa” ; iar „viaţa” este, în mare
măsură, o realitate socială, cu toate că atât lumea naturală cât şi lumea
interioară, subiectivă a individului au format şi ele obiectaul unor „imitaţii”
literare.[1] Ion Glanetașu, din romanul lui Liviu Rebreanu, a existat în realitate, dar el capătă o
altă realitate în roman, concomitent cu simbolul oricărui țăran, indiferent de numele pe care îl poartă, și tot astfel el devine o nouă realitate după cum și/l imaginează fiecare cititor.
[1] Rene Wellek, Austin Warren, „Literatura şi societatea”, in
Teoria literaturii, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1967,
p.132.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu