Vasile Voiculescu Strofe pentru o fată Ştiu de ce eşti albă şi nepăsătoare ... Carnea ta e suflet îngheţat; de ger, Aburii stau încă şi ninsoare Toata dimineaţa zilei lui prier. Gerul dimineţii şi-al copilăriei Dăinuieşte-n tine, dezmorţit puţin ... Sânii duri, doi turturi, spun din creţul iei Prourul vieţii rece şi senin. Carnea ţi-e de suflet, sufletul de carne, Unul şi acelaşi sloi, de ce să-l rup? N-a-nceput în aburi gheaţa să se-ntoarne, Albă, numai suflet, suflet înca trup!... Dar, încet, sub ochiul soarelui de vară, Moleşită-n zâmbet, sau în lacrimi noi, Toată amintirea strânsă-n carnea clară Aburind, sui-vă sufletul înapoi ... Izvorăsc din carne sufletele oare? Ştiu atât, că dacă astăzi eşti de stei, Carnea-nduioşată şi-atotştiutoare Îţi va face-un suflet din topirea ei. |
De lupii morții veșnice nu ne poate salva decât Bunul Păstor, iar de moartea clipelor doar Arta.
vineri, 10 august 2012
Vasile Voiculescu, Strofe pentru o fată
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu