De-a dimineţii sfinte

Am stele în copaci,

Pe fiecare frunză

Străluce-un bob de rouă,

Soarele se revarsă întreg

Cum mama redă viaţă

Cu fiecare strigare pe nume.

Nu mai ofta, copilo,

Uşa Universului e deschisă

Încotro-ţi îndrepţi ochii,

Paji nevăzuţi se pleacă la trecerea ta,

Orchestre complicate

Îţi acompaniază mersul,

Tu, gazelă a visului,

Păşeşte cum mânza

Îşi însoţeşte mama.

Am coruri de înger la geam,

Luptători pe al iubirilor front,

Bineţe îmi dau unii,

Şi tonuri grave alţii.

Aripa ta

De înger personal

Se împleteşte de trei ori,

Briza ei îmi atinge urechea.

Osana, fiul lui David,

Strigă un nevăzut greier.

E dimineaţă,

Domnul nostru

Trimite până la mine

Respiraţia

Sfinţiei lui.