Tu dormeai
Blândă ca-n rai,
Stelele se bălăceau
Fără of şi fără au
Că ele,
Frumoasele
Nu au grijă şi necaz
Cum are omu de
az,
Au doar raze cu dungi reci
Să n-ai cu cin-să petreci.
Însă eu, fecior de crai,
Şi stăpân pe-al nopţii plai
Eram chiar pe-un mânz călare
Pe
sub prispa dumitale
Şi murmuram o cântare.
Fată mare, fată mare,
Hai cu mine pe cărare
Şi-am să-ţi arăt o chemare
Bună s-o pui în chenare
Să o ai de înclinare
Când n-oi avea cingătoare.
Dacă mi-oi cunoaşte glasu
Şi mi-oi recunoaşte pasu
Să ieşi iute la fereastră:
Sunt cocoşul fără creastă
Ăl de cântă cu noroc
Şi te cheamă la soroc:
Tu să-i mângâi penele,
El să-ţi piardă
relele,
Tu să-i spui că este rege,
El că alta n-ar
alege.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu