De unde se apucă...opera

Interpretarea şi aprecierea unei opere de artă, ca produs al energiei creatoare omeneşti, trebuie să pornească de la alte premise decât interpre­tarea şi aprecierea unui produs al naturii. Dacă vrem să explicăm un produs al naturii printr-o anumită calitate sau intenţie a creatorului său, riscăm să ne înşelăm; în schimb, nu putem înţe­lege pe deplin o operă rezultată din activitatea omului, dacă nu încercăm să aflăm în ce aptitu­dine intrinsecă naturii omeneşti îşi are originea, şi dacă nu ne întrebăm ce scop intenţionează creatorul să atingă cu ajutorul ei. Cînd este vorba de un produs al naturii, oricare din multiplele sale aspecte poate fi izolat şi considerat ca fiind esenţial, dacă îl privim într-un anumit context; în cazul unei opere realizate de om, însă, este esenţial doar aspectul de dragul căruia a fost creată, iar tot ce i se adaugă, independent de intenţia creatorului şi de gradul în care este stăpîn pe opera sa, este neesenţial.[1]

---

[1] Konrad Friedler, Despre aprecierea operelor de artă plastică, in Scrieri despre artă, Bucureşti, Editura Minerva, (1876) 1993, p. 22.