Mi-e dor de
linişte, iubito,
De dimineţile în
care nu aşteptam
Nimic,
Mulţumindu-mă că
exişti.
De prânzul
Cu o pâine
rotundă
Din care rupeam
pe rând
Fiecare oprind
celuilalt
Partea mai bună
(Colţul azimei la
tinereţe
Coaja la
maturitate
Şi miezul la
senectute).
Mi-e dor chiar de
zilele în care
Ne mulţumeam cu
O declaraţie de
iubire,
Iar portofelul se
umplea de vise.
De liniştea din
casă mi-e dor,
De tăcerea
câinilor în noapte,
De discuţii
prieteneşti.
De linişte în
ţara
Pe care mi-a
dăruit-o
Sfântul
Un comentariu:
da,minunate versurile.Revista literara Dor de Dor le poate prelua?
Multa sanatate*marin toma
Trimiteți un comentariu