Sfaturi cu iz de tristeţe

Scoate năsucul

De sub aripă, mică porumbă,

Învaţă-te cu aerul dimineţii,

Te vor întâmpina înălţimi rece,

Spaimele uliului.

Şi vulturii, vai, vulturii

Iubitori de carne

De parcă a lor

Ar fi nemurirea.

Mişcă aripa ritmic,

Închipue-ţi că eşti îndrăgostită,

Visează la norii străpunşi.

Şi ceaţa, vai ceaţa

Care încetineşte minte

Ca lenea bătrânului

Care-şi găsise bucuria

În aburi.

Şi somnul, vai somnu,

Care ne pregăteşte pentri ziua de-apoi

(Când vom fi doi).

Vino pe umărul meu,

Porumbă.

Ştiu o poveste

Cu sângele care-a curs

Şi-a vindecat.

Şi oamenii, vai oamenii,

Singurele fiinţe

Care nu-şi mâncă prada,

Dar o blesteamă.