El nu transforma în aur
Tot ce atingea,
Dar când pipăia
Fruntea unui poet
Apăreau două lingouri:
Unul pentru vocabularul
Limbii române
Şi altul pentru descifrarea
Căii Lactee.
A făcut şi el o epigramă,
(Că umblând doar în trăsură,
Devenise specialistz în datul
În gropi)
Şi de atunci tot dă apă la moară
Repetenţilor
Care au învăţat să râdă
La tablă
Când nu ştiu tabla înmulţirii.
Alexandre, Alexandre,
Eşti ghinionist ca tatăl tău
Şi de aceea nu se vede
Că începe cu tine
Poezia modernă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu