Şi eu am fost îndrăgostit
De Luceafăr,
Îl urmăream clipă de clipă
Mergând spre Legiuiri –
Pământul pe care-l primise
Străbunul
După legea lui Cuza.
Mi se părea că pentru mine
Răsare,
Că îmi arată drumul
Şi mă va însoţi şi apoi.
Şi eu am fost îndrăgostit
De Lună,
Când era rotunda ca sânul fecioarei
Sau jucăuşă
Ca o virgulă din peniţa
Din călimara albastră.
Pe ea chiar eram şi gelos
Că trezea plopii
Iar ei fremătau
Şi inima mea se mişca
În ritmul locomotivei cu aburi:
Voiam să fiu iubit de tot cerul.
Într-o zi
(Cine mai ştie în ce an
Şi-n ce secol)
Am văzut punctul
Care unea lumina
Zilei
Cu noaptea,
Cu sine,
Cu eternitatea,
Cu neliniştea
Care nu doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu