Literatura,
deși se
deosebește de
alte arte prin recrearea unei realități
cu valoare estetică, este, în același
timp, o activitate a spiritului, care se adresează conștiinței,
simțului
civic, contemporanității și posterității. Ea dă sama, cum zicea cronicarul,
despre cele văzute, știute și scrise. Ea este produsul unei
realități
subiective. Sociologia, în schimb, este o disciplină de constatare pură,
lipsită de intenția
valorificări sau a aprecierii, este ştiintă menită să stabilească şi să explice
realitatea socială aşa cum este ea, nu cum o ”vede” cercetătorul. Prin aceasta,
scrie Gusti, s-a definit caracterul realist, de ştiinţă intemeiată pe fapte, al
sociologiei. Ea este datoare prin însăşi formația ei ca ştiinţă să constate realitatea socială în toate
amănuntele ei, fără nicio părtinire, obligată să făcă abstracţie de orice
interes în afara obiectivității.
”Numai aşa Sociologia deschide căi largi şi temeinice studiilor etice şi
politice şi face cu putinţă o treptată îmbunătăţire, a realităţii sociale, prin
reforme sociale şi desavârşire morală.”[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu