Hai, crede acum, când sunt obosit
Şi-abia pot să spun cum mă chiamă,
Am să mă prefac mut şi surd
Ca să nu-mi mai ceri să dau samă
De vremea când umblam prin strâmtori
Şi mă întorceam plin de scaieţi
Cu ochi cercănaţi, de-ţi era milă
Să nu-mi deschizi, necum să mă cerţi.
Dar recunoaşte că te minţeam frumos
Şi-ţi turnam la gogoşi fără pic de ruşine,
Una singură era ca absolutul
Când declaram că te am doar pe tine.
Era adevărat, fiindcă nici n-am rămas
Nici nu am spus că te-am uitat vreo clipită
Chiar de mă strângea vreo sirenă în braţă
La tine-aveam gândul şi ardeam ca pe plită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu