Rene Wellek şi Austin Warren
observă că marea majoritate a problemelor pe care le ridică studiul literaturii
sunt, cel puţin în ultimă instanţă sau prin implicaţii „probleme sociale -
probleme referitoare la tradiţie şi convenţie, norme şi genuri, simboluri şi
mituri. Tomars Adolph Siegfried, încă din 1940, în „Introduction to the
Sociology of Art” afirma că „instituţiile
estetice nu sunt bazate pe instituţiile sociale: ele nu sunt nici măcar părţi
componente ale instituţiilor sociale; ele sunt instituţii sociale de un anumit tip, strîns legate de celelalte.”[1]
Luis Weber crede că
tehnica şi ştiinţa teoretică şi-au alternat eforturile într-o succesivne
ritmică, urmând o lege pe care el o boteză a celor două stări. Una e a descoperirilor teoretice şi
cealaltă a aplicaţiunilor practice.”[2]
[1] Apud Rene
Wellek, Austin Warren, Teoria
literaturii, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1967, p.132.
[2] Louis Weber, Le rythme du progres,1913, p. 155, apud Mihai Ralea, „Arta ca plăcere a
artificialităţii”, în Scrieri 1, Explicarea omului, Bucureşti.
Editura Minerva, 1972, p. 156.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu