Fâlfâit de îngeri

Cerul meu ca o năframă

Întinsă peste pacific,

Gandul care o ia aiurea

Spre infinite împliniri şi păcate.

Mă leg de parul credinţei

Ca ulis de catarg,

Ca fătul frumos de stejarul etern,

Ca pruncul de sânul mamei abia trezite

(Deşi nu a dormit

Cu adevărat

De la ceasul zămislirii lui).

Cerul meu

Beat de oferte,

Eu beat de neputinţe

Mă aplec asupra pământului,

Încordez muşchii,

Mă proptesc în genunchi

Pedalez din mâini

Şi încep să zbor

Chemat de înalt.

Cerul meu se apropie

Cu fiecare

Încercare.

Sunt uşor

Ca un poem de dragoste

Încă nescris.

Alunecare în somn

Intrarea în vis.