Poveşti de trezit

Prea iubiţii mei aveau o vie

Şi via era pe rod,

Iar ogorul de sub ea

Nu avea datorii.

Preaiubiţii mei aveau un popor,

Iar el era cuminte,

Răbdătoriu

Şi învăţat cu greul,

Fie jugul din lemn cât de tare.

Preiubiţii mei aveau ape,

Limpezi ca privirea de copil,

Udau via, adăpau vitele,

Chemau ploi

Şi răcoreau amiaza.

Preaiubiţii mei

Au vândut tot,

Ce n-au vândut împart între ei

Precum ostaşii romani

Cămaşa fără tivuri

A Domnului.

Preaiubiţii mei sunt beţi

De puterea,

Habar nu au

Că puterea e

Numai şi numai în mâna

Dumnezeului meu.