|  |
 |  | |
| | Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti. Amurgul rug de purpuri aprinde: de-l priveşti, Se-nfiripă-n vâlvoarea-i vedenii strălucite. Căci, uriaşe stoluri la zări încremenite, Zac norii ce, în pragul genunilor cereşti, Par pajere-ncleştate de zgripţori din poveşti Umbrind cetăţi în flăcări cu turnuri prăbuşite. Dar ceaţa serii-neacă troianele de jar. Atunci mergi de te-aşază sub un bătrân stejar, Ascultă mândrul freamăt ce-n el deşteaptă vântul, Ca-n obositu-ţi suflet de vrajă răzvrătiţi, Când negrul văl al nopţii înfăşură pământul, În gemăt să tresalte străbunii adormiţi." 1910 |
|  |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu