Istoria istoriei

Rezemasem fruntea-n palmă

Şi mă trezisem gânditor

Ca un soldat pe socru

Încremenit în speranţa

Că-i va citi iubita numele.

Nu a venit nimeni cu flori

De ziua lui,

Nici tatăl nu ştie de mai trăieşte,

Doar bunica mea a murit

Convinsă că

Bărbatul ei nu putea să piară

Şi e încă îngenunchiat de ruşi.

Nici eu nu am crezut, iubito,

Că voi fi singur în faţa

Golului,

De aceea am dus mâna la frunte

În speranţa că nu mă va lua

În derâdere vântul.

Pentru ei

Va aluneca o nenumită stea

Chiar sub ochii noştri

În această oglindă de baltă.

Blestemat fie

Cel ce fierbe

Mielul

În laptele muls

De la mama lui.

Fie el stea fără nume

În veac.