Prietenul meu Muky,
Cel mai iubitor motan
Din câţi am avut
(El fiind primul
Şi singur fi-va)
Doarme ca un copiloş
Cu capul pe pernă.
N-o va duce mult aşa,
Va veni pe braţul meu
(Tot ca un copil)
De îndată
Ce mă voi duce în pat.
Aş fi putut să grafiez
Rândurile întregi,
Să nu mă întrebe lumea
Bine, bine, te priveşte
Ce-ţi face mârtanul,
Dar de ce-ţi baţi joc de noi
Pseudopoetule,
Şi ne vinzi drept poezie
Banalitatea din odaia ta,
Creierul tău,
Neputinţa ta.
Dar despre poezie
Era vorba, prieteni,
Doar că n-am ştiut
Să mă exprim.
Data viitoare
Eu voi dormi
Sub braţul Creolei
Şi atunci să vedeţi
Proză.
Drame nu servesc, avem a mulţumi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu