Pagini

sâmbătă, 31 martie 2012

Iubire feciorelnică


(Către Domnișoara Inspirație. Adresa: Înspre Cer)

Mărturisesc,
Am stat la colț,
Uneori chiar sub preș,
N-am avut curajul să te chem
Nici să te aștept
Pe la colțuri de ulițe
Prefăcându-mă că te întâlnesc
Din întâmplare.

Oricum
Nu te puteam minți,
Tu și Stăpânul Atoate
Știți ce este înainte de-a fi
Și se cutremură lumile
De vrea cineva să vă-nșele.

Eram pus în temă
De mai marii cuvintelor,
Muncitori cu sapa și secera,
Încovoiați ca-n rugăciune
Spre scoarța pământului
Să nu te tratez
(în nesăbuința foamei mele)
Drept doamnă.

Chiar bunicul meu
Care cântase din fluier
De soc
Mă străpunsese cu lumina albastră
A ochilor lui învățați
Să nu plângă
Și-mi poruncise:
Să n-o atingi,
Ea domnișoară e
Și femeie nu va fi niciodată,
Când nu vei mai iubi poezia
Să-ți cauți bucurii
Pe maidane
Și între picioarele
Femeilor făr de rușine-n obraz.

Domnișoară, Domnișoară,
Dacă vei avea nevoie cândva
De un supus servitor,
Cheamă-mă.

Un comentariu:

Anonim spunea...

"...cand nu vei mai iubi poezia..." dar: Când nu vei mai iubi poezia ??