„ Petre Anghel este un prozator ce stăruie în spaţii epice distincte, cristalizîndu-şi, de la un volum la altul, o formulă personală şi adîncind examenul lucid al unui mediu (de preferinţă cel rural) printr-un spor de reflexivitate şi prin însufleţirea unei tipologii variate, şi angajarea personajelor în relaţii şi conflicte de natură a le face reprezentative. Problema asupra căreia se insistă în aceste două romane este aceea a puterii.
În "Lupii la stînă", în care acţiunea e plasată în Vălenii de Craiova surprinşi pe, distanţa unui deceniu (1937—1947), personajul investit cu funcţie exponenenţială, Victor Ionescu, e terorizat de obsesia puterii (de fapt nu numai el), exprimată simbolic în „bastonul de aur" al lui Oprică Roşca („stîna").
Romanul se deschidea, prin însuşi titlul, semnificaţiilor unei parabole despre mistificaţiile acestei obsesii, la care se consimte prin rîvna şantajului (Titi Colan), prin hazardul şi delirul legionar (Milaşcu Durac), prin oportunism (avocatul Gicu Florescu) sau prin afirmarea deplinei personalităţi (Ştefan Miu, personaj, totuşi, puţin urmărit de autor, care-1 „uită" deliberat, de unde sentimentul că i se rezervă un spaţiu privilegiat în, eventualele, scrieri ce vor urma).
Un destin aparte va avea Victor Ionescu, stăpînit şi el de gîndul transcenderii propriei condiţii, fără a-şi estima prea mult posibilităţile şi fără — deocamdată — scrupulul selectării mijloacelor prin care s-o realizeze.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu