Mai am pe tălpi
Răcoarea pământului
Răscolit cum tulbură mințile
Întrebările cu rezultatul
Netrecut la sfârșitul manualului.
Nu mă îngălbenesc nostagiile
(Nu munceam nici de drag, nici forțat,
Voiam doar să-l ajut pe bunicu-meu
Să ducă prima brazdă,
Dar puneam condiția să schimbăm:
El lângă cai,
Eu călare pe plug,
Vrând să învăț
Cum stăpânește leul pădurile).
Termin-o cu mila pentru copilu-ce-am fost,
Iubito,
Nu am habar de mirosul grâului în palmă,
De dovlecii despintecați ca burta porcilor,
De porumbul înflorit în foc
Cum o pățesc fetișcanele pe-înserat.
Iar de bucuria secerișului și treieratul
La fundul matozei
Să aibă parte nemții și inglejii,
Că ei au inventat mașinăria
Ca să primească la schimb
O moșie gata înlăcrimată.
Dar șanțurile de după ploaie,
Când făceam vad apei
Să nu băltească
(Sau transpirația de pe spinarea femeii iubite).
Ah, vadurile!
Spuma laptelui
Ca la Porțile de Fier
(La Cazane).
Dă-mi un sărut
Să te învăț
Curgerea printre secoli și pietre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu