La sfârşitul anului 1947, odată cu alungarea Regelui Mihai, sovieticii îşi desăvârşiseră opera de distrugere a tuturor instituţiilor naţionale. Sunt atotstăpânitori în România. Marile puteri ajunseseră la o înţelegere care consfiinţea proverbul românesc, modificat cu cinism: morţii cu morţii şi vii cu viile. Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii şi Marea Britane semnaseră, în cursul anului, tratate de pace cu România. I se recunoscuse României, în sfârşit, dreptul legitim asupra Transilvaniei şi i se fixaseră datoriile de război. Fostul şef de stat român, Ion Antonescu, fusese judecat şi condamnat la moarte pentru crime de război. La fel Mihai Antonescu, fost preşedinte al Consiliului de miniştri. Urmaseră alte condamnări la moarte ale demnitarilor; unele condamnări erau „mai uşoare” - puşcărie pe viaţă. Pentru mulți, condamnarea la închisoare pe viață se va dovedi mai greu de suportat decât moartea... Procesul intentat conducătorilor fostului Partid Naţional-Ţărănesc fusese şi el încheiat cu succes în 1947, şi cu bune rezultate: toţi liderii lui importanţi fusesră trimişi în puşcării. Iuliu Maniu, marele patriot, deşi se opusese politicii dictatoriale a lui Ion Antonescu, va fi condamnat la închisoare pe viaţă şi va muri în 1953 în lagărul de la Sighet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu