„Abel I- [ebr. Hebel, care probabil înseamnă‚ răsuflare’, gr. Abel, adică ‚fiu’. Dacă ar însemna ‚fiu’, atunci cuvântul ar fi un termen generic, ca şi Adam sau Enosh, care înseamnă‚ bărbat’. Însă dacă ar fi tradus cu sensul de ‚răsuflare’, termenul ar face referire la scurta viaţă a lui Abel. Biblia nu dă detalii despre momentul când ar fi apărut acest nume] cel de-al doilea fiu al lui Adam şi al Evei. În Biblie este menăionat un singur eveniment din viaţa lui, acela de a fi adus ofrande mai mari decît ale fratelui său, Cain. Ofranda lui Abel a avut o mai mare valoare pentru că animalul sacrificat era un miel, dovedindu-şi astfel credinăa în Mîntuitor, adevăratul Miel al lui Dumnezeu. Strivind capul unui ţarpe şi văzîndu-i sîngele, Abel îşi aminteşte că este un păcătos care are nevoie de mila şi iertarea lui Dumnezeu. Mai mult, mielul sacrificat era din turma lui, dovedind astfel că era gata să ofere lui Dumnezeu ce avea el mai de preă. Credința lui Abel îi onorează numele.”[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu