S-a bolnăvit prințesa de-albastru,
Cămașa o arde, sânii o dor,
Se pierde-n oraș ca-ntr-un castru,
Pețitorii-i par cumpărați din obor.
Și mai e bolnavă de ducă
Ar încăleca pe-un cuvânt,
S-ar ascunde ca miezul de nucă
Și s-ar lăsa condusă de vânt.
I-au vorbit popii de frumoasa Estera
Care-a dominat un mare-împărat,
Dar ea se visa-n stratosferă
Și spunea c-are chef de arat.
Până la urmă i-au adus atelaj
Placat cu aur, doar lama de fier,
Cu un pas a trecut peste paj
Și ara presărind curcubeie pe cer.
Mă uitam de-i vis sau minune
Și-așteptam să văd cum revine
Căutam înțelesuri în rune,
Dar ea m-a trezit, era-n mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu