Adrian Marino despre colonizarea culturală

„Este cazul a defini, în câteva cuvinte, ce înţeleg în mod precis prin „colonizare culturală” şi în ce constă starea de spirit a „colonizatului cultural":

1. A nu admite, sub nici o formă, că propria ta cultură este comparabilă, fie şi sub cel mai mic aspect, cu marea cultură dominantă, canonică şi colonizatoare;

2. Nu există decât un unic sistem de referinţe, canoane, ierarhii, scară de valori: a culturii colonizatoare;

3. Toate ideile noastre culturale, critice, literare trebuie traduse exclusiv prin concepte, expresii şi metode străine dominante. Sincronizarea culturală eate şi rămâne riguros obligatorie;

4. A nu admite că un autor, un critic în speţă, este comparabil, egal, fio a sub un aspect oarecare, cu oricare critic străin al culturii colonizatoare. Sub nici un motiv şi sub nici un aspect;

5. Intre un izvor străin şi unul românesc, cel străin se bucură, în orice împrejurare, de o autoritate incontestabilă. Inegalabilă şi inatacabilă, fără drept de apel;

6. Mai mult: când îndrăzneşti să aduci o obiecţie, cât de mică, unei astfel de autorităţi supreme, eşti denunţat, produci indignare, adesea eşti ridicu-li il, descalificat. Pentru mulţi „colonizaţi culturali", gestul echivalează cu " adevărată profanare, blasfemie, impietate.””

Adrian Marino