„
Astăzi nu mai considerăm arta ca podoaba vieţii şi „plăcerea estetică" nu mai este suficientă pentru ajustifica acea fortă misterioasă care face să fie prezente în faţa ochilor noştri aceste opere îndepărtate. Grecii antici îi numeau muritori pe oameni pentru a-i deosebi de zei. In zadar ne aminteşte istorioara budistă că viaţa omului este „ca luntrea care, pomind în zori, nu lasă nici o urmă", căci se pare că el nu se poate lipsi de creaţiile spiritului ca antidot pentru scurgerea timpului şi pentru moarte. 0 operă este divină dacă nu piere, deci nu e deloc de mirare că arta a vrut să reprezinte divinul prin intermediul unor forme oferite sau autorizate de religii.
Malraux precizează:
„Lumea artei noastre este lumea în care un crucifix roman şi statuia egipteană a unui mort pot deveni opere prezente... Nici o civilizaţie anterioarâ civilizaţiei noastre nu a cunoscut lumea artei creată de artişti pentru că ideea de artă nu exista"'.
Muzeul ca spaţiu material nu a fost posibil şi nu a cunoscut explozia din secolul al XX-lea decît în momentul în care ideea de artă a căpătat ea însăşi un sens.”
Philippe Gaudin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu