„
De cum şi-au făcut apariţia tragedia şi comedia, cei din fire înclinaţi spre una sau cealaltă din aceste forme ale poeziei au pornit să scrie, unii, comedii în loc de versuri iambice, alţii, tragedii în loc de epopei, ca unele ce erau mai ample şi mai preţuite decît manifestările anterioare. Cît priveşte faptul de a şti dacă pînă astăzi tragedia şi-a dobîndit ori ba pe de-a-ntregul caracterele-i proprii, — fie judecată în sine, fie prin prisma reprezentărilor în teatru, — aceasta-i altă întrebare.
Ivită dar din capul locului pe calea improvizărilor (ca şi comedia de altminteri: una mulţumită îndrumătorilor corului de ditirambi, alta celor de cîntece licenţioase, din cele ce, pînă în zilele noastre, mai stăruie prin mnlte cetăţi), tragedia s-a desăvîrşit puţin cîte puţin, pe măsura dezvoltării fiecărui nou element dezvăluit în ea, pînă cînd, după multe prefaceri, găsin-du-şi firea adevărată, a încetat să se mai transforme.”
Aristotel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu