”Al treilea element pomenit, judecata, e darul de a spune vorbe avînd legătură cu o situaţie dată şi potrivite cu ea. În cuvîntările obişnuite, acest dar e rodul unei pregătiri speciale, politice sau retorice. (Cei vechi puneau pe eroii lor să cuvînteze ca în adunările obşteşti, cei de azi, ca nişte retori.) Caracter, în schimb, este ceea ce vădeşte o atitudine sau scopurile pe care — ori de cîte ori situaţia nu-i limpede — eroul le urmăieşte sau le evită. N-au, prin urmare, caracter, cuvîntările în care nu-i de ajuns de lămurit încotro se îndreaptă sau de ce se fereşte vorbitorul. Dimpotrivă, întîlnim judecată în spusele prin care se dovedeşte că un lucru există ori nu există, sau se proclamă o idee generală.
Al patrulea dintre elementele cercetate e graiul cuvîntărilor. Cum am mai spus-o, înţeleg prin „grai" exprimarea cu ajutorul cuvintelor, aceeaşi în esenţa ei, fie că-i vorba de versuri, fie că-i vorba de proză.”
Aristotel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu