„Cultura americană a fost declarata o cultura non-contact, ceea ce arata ca inclinam sa fim din ce in ce mai restrictivi referitor la cine pe cine atinge. Mai exact, se pare ca in cultura noastra atingerea este asociata de cele mai multe ori cu comportamentul sexual si ca in relatia dintre potentialii parteneri prima data se tine cont de atingeri. Faptul ca atingerea poate transmite dorinta sexuala este evident in cultura noastra predominant heterosexuala. Acest lucru a constituit fundamentul multor povesti de dragoste – si de fictiune dar si nonfictive. Pe de alta parte, cu o mediatizare exagerata a copiilor molestati si a deschiderii excesive catre homosexualitate, chiar si atingerile dintre adulti si copii, ca si atingerile dintre adultii de acelasi sex pot fi privite ca si potentiale atingeri cu caracter sexual.[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu