„Dacã este adevãrat cã, la moarte, sufletul tuturor celor mai buni zboarã nespus de uşor de sub paza şi din lanţurile corpului, ca sã zic aşa, cui credem noi cã i-a fost mai uşor drumul spre zei decât lui Scipio? De aceea mã tem ca mâhnirea mea faţã de soarta lui sã nu fie mai degrabã o dovadã de invidie decât una de prietenie. Dacã însã e mai adevãrat cã sufletului moare o datã cu corpul şi cã dupã aceea nu mai simţim nimic, aşa cum nu existã nici un bine în moarte, tot astfel cu siguranţã nu existã în ea nici un rãu; cãci, pierzându- şi simţirea, e ca şi cum nu s ar fi nãscut deloc omul de care totuşi ne bucurãm cã s-a nãscut, atât noi cât şi aceastã cetate.”
Cicero
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu