Nebunul dispretuieste invatatura tatalui sau,
Dar cel ce ia seama la mustrare este intelept.
Cel ce leapada avertizarea renunta la viata,
Dar cel ce asculta mustrarea capata pricepere.
Deuteronom prezinta un caz extrem (Deut. 21:18-21): un fiu este atat de incapatanat incat nu vrea sa asculte nici de tatal sau, nici de mama sa si nu renunta la a fi recalcitrant nici dupa mai multe mustrari. In aceasta disputa parintii nu au alta putere legala decat de a mustra. Batranii, ca judecatori locali, trebuie sa preia problema si amandoi parintii trebuie sa inainteze cazul impreuna. Autoritatea de a elimina este luata de la parinti. Cazul lor si al fiului lor tine de “raul” care afecteaza “intregul Israel.” (v.21).
Tensiuni extreme se pot naste, atat din partea parintilor cat si din cea a copiilor. Profetul Maleahi asteapta finalul real al acestei tensiuni numai ca urmare a intoarcerii profetului Ilie, plenipotentiaritatea lui Dumnezeu (Mal.4:6): “El va intoarce inimile parintilor spre copii si inimile copiilor spre parinti, ca sa nu vin si sa lovesc tara cu blestem”. Cu gandul la prezenta lui Hristos in lume, epistola catre Coloseni deja incearca sa invinga antagonismul din ambele parti.(3:20) :”Copii, ascultati de parintii vostri in toate lucrurile, caci aceasta place Domnului. Tatilor, nu va provocati copiii , ca sa nu se descurajeze”. Aceasta formulare “in Domnul” presupune o viata care a fost complet reinnoita datorita recunostintei pentru iertarea care a fost experimentata.[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu