„Dar Cuvîntul dintîi n-a introdus în lume numai destinul înlăcrimat şi pieritor al fiinţei lor, ci şi întregul mister existenţial al Fiinţei : Creaţiunea, în pofida condiţionării ei în spaţiu şi în timp, se păstrează, în ordine calitativă, ca o imensă, inepuizabilă Taină, căreia Verbul divin nu i-a redus cu nimic tîlcul adînc, de nepătruns. Lucrurile din jurul nostru o atestă („De rerum natura"). Tot aşa, limbajul omenesc — fidel înrudirii sale cu Verbul dintîi — ar fi, pe de o parte, un instrument ce „leagă de nimicire pas şi gînd" ; dar, pe de altă parte, oferă — într-o ipostază ideală a sa — posibilitatea de a restitui aproape integral misterul existenţei, taina intimă a fiinţei, sau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu