„Să ne înţelegem asupra termenului de „organism". Doi mari gînditori, unul antic şi celălalt modern, au emis cît priveşte fenomenul biologic al „organismului" păreri pline de urmări: Aristotel şi Kant. Filosoful grec înţelegea „organismul" ca produs al unei „forme" ce lucrează în materie. Forma energetică cu care, pe planul esenţelor, organismul se confundă interior a fost numită de Aristotel „ente-lehie". Concepţia aristotelică a promovat mult înţelegerea organismului ca un întreg rotunjit în sine şi oarecum suficient sieşi. Entelehia e forma ce se realizează pe sine însăşi, forma înţeleasă ca putere, ca un factor ce activează în lucruri, în fiinţe, lăuntric, iar nu din afară. Din nefericire, Aristotel n-a restrîns eficienţa acestor „forme-energii" la domeniul biologic, la organisme, unde concepţia îşi putea avea măcar o aparentă îndreptăţire. Aristotel vedea asemenea factori „finalişti" şi în fenomene pur fizice, cum ar fi, de exemplu, mişcarea planetelor, sau cum ar fi căderea unei pietre la pămînt. împotriva „formelor" aristotelice, devenite ilegitime prin-tr-o aplicare teoretică abuzivă, s-a produs o reac-ţiune, oportună pînă la un punct, în .timpul Renaşterii, cînid oameni ca Leonardo şi Galilei au pus temeiurile „mecanicii".[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu