Unii consideră comunicarea un simplu transfer de experienţe, care n-ar avea prea multe deosebiri de mutatul unui ban dintr-un buzunar în altul. Alţii cred chiar că este posibil un transfer efectiv dintr-o minte în alta, prin metode mai mult sau mai puţin ortodoxe, pornindu-se de la premisa că individualitatea este doar aparentă, de fapt una singură, iar indivizii sunt variante nenumărate.
- „E lesne să pătrunzi astfel în labirint. Poate că nici o fiinţă iscoditoare nu are cum să evite orbecăielile, într-o anumită etapă de creştere intelectuală. Singura ieşire din labirint este însă intrarea iniţială."
- „Căci comunicarea nu se produce ca transfer de experienţe identice sau ca participare la astfel de experienţe. Concluzia nu este tragică. De fapt, nici o teorie generală a condiţiilor sau a naturii experienţelor nu afectează valoarea. Căci valoarea are prioritate faţă de explicaţii. Dacă astfel de transferuri s-ar produce în realitate, am fi, de bună seamă, constrânşi să adoptăm o teorie transcendentă." - I. A. Richards nu acceptă o astfel de teorie iluzorie.
- Este adevărat că în anumite condiţii conştiinţele individuale trec prin experienţe asemănătoare (vezi adolescenţa, experienţele religioase, reacţia la pierderea unei fiinţe iubite).
- Câştigul cel mai de preţ în urma unei experienţe este cunoaşterea. Ea este „o indispensabilă condiţie în calea obţinerii celor mai de seamă, mai statornice şi mai cuprinzătoare valori".
- E nevoie de circumstanţe biografice asemănătoare, de experienţe comune pentru ca oamenii să comunice, dar şi în acest caz succesul comunicării depinde „de gradul de asemănare a experienţelor anterioare".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu