Bine spre excelent

Ce bine e, domnule,

Că nu m-ai făcut pasăre,

Și nu mă las  mânat de furtună

Iar aripa mea nu plânge

Dup-un bob.

E bine e, domnule,

Că nu m-ai făcut taur

Cu forță în coarne

Și mintea asunsă

Ntre-pulpe.

Ce bine e, domnule,

Că nu sunt balenă,

Vânată și veșnic la pândă

Să se laudă cei vizeji în capcane,

Iar viața

Să mi se termine sub muște

Pe țărm.

Nici trestie gânditoare, nu sunt, domnule,

Nu cresc din mâl,

Nu mă înclin și închin după soare,

Nu mă usuc când dă bruma,

Ca să renasc doar ascunziș pentru pești.

Ce bine e, domnule,

Că las mintea să zboare

De aici la albastru,

Îmi aleg singur cărarea poftită,

Sar într-un picior când mi-e vrerea

Și-mi strân copiii la piept

Când vor ei.

Ce bine e, domnule, că sunt

Și nu m-ai întrebat pe mine

Unde să-mi lipești aripa

Duhului.