Problema paralelismului

„O importanţă aparte în analiza comunicării interculturale o are problema paralelismului dintre „universal” şi „particular” în procesul istoric-cultural din lume. Caracterul obiectiv al analizelor multor fenomene şi situaţii care reies din acest proces al dialogului socio-cultural se află într-o strânsă legătură cu soluţia problemei. Studiul regularizărilor obiective ale lumii ca întreg, la fel ca şi linia de separare a culturilor naţionale implicate în acest proces, este o problemă care, în prezent, atrage atenţia multor savanţi.

            Este unul din subiectele de actualitate ale esteticii moderne şi teoria culturii. Articolul de faţă este o încercare de a considera cultura musulmană ca parte – chiar cea de la bază – a culturilor naţionale în contextul şi în legătură cu procesului cultural universal.

            Procesul cultural universal are regularizări obiective comune şi universale în ceea ce priveşte desfăşurarea sa. Diferenţiind şi studiind „universalul” în procesul istoric-cultural global, de multe ori savanţii au subestimat „particularul”. Toate naţiunile şi regiunile au trăsături distinctive specifice lor, care se reflectă în propria cultură şi care sunt produsul unui cumul de cauze. În literatura ştiinţifică, corelaţia dintre culturi diferite este de obicei considerată corelaţia dintre culturile Orientului şi cele ale Occidentului.”[1]

---

[1] Gulnar Gasimova, “Philosophical Aspects of Cultural Relationships”, Journal of Russian and East European Psychology, vol. 46, no. 1, March–April 2008, pp. 5–12.