„Dialoguri unde fiecare se întrece să-1 aprobe şi să-1 laude pe celălalt s-au mai văzut; ele seamănă cu acea şmecherie publicitară de care fac uz unele localuri din New-Orleans, unde, din stradă ţi se permite să observi zece femei splendide executând în ritmul unei bune muzici (jazzul s-a născut doar acolo !) un streap-iease simultan. După ce ai cumpărat biletul de intrare, vezi însă că pe scenă se află o singură persoană multiplicată în zece oglinzi savant dispuse pentru a crea iluzia diversităţii. Cam aşa sînt „cozeriile" şi la noi. Şi mai e ceva : cozeria (adică, pe bună românească maioresciană „convorbirile") nu înseamnă verbiaj alandala, discuţie de dragul discuţiei, exhibiţionism retoric. E nevoie şi aici de ceea ce se numeşte în limbaj internaţional de un „moderator", sau în cel teatral, de un „raisonneur", de un spirit superior adică, cumpănit, echilibrat, care să ştie atenua asperităţile şi să tragă concluziile sănătoase ale dezbaterii.”
Mircea Zaciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu