Romanţă cu basma

M-ai rugat să-ţi spun

Cum erai

Pe vremea când mă îndrăgostisem

De tine,

Iar eu ştiu doar

Cum mi te amintesc.

Iti înfăşurasei părul într-o năframă

Şi voiai să semeni cu o ţărancă

Coborând agale de la munte,

Dar ochii te trădau -

Aveau adâncimea fântânilor

De câmpie.

Cel mai bine îmi amintesc

Ce-am păţit eu.

Tremuram.

Şi astfel fac şi acum

Când îţi văd scris numele

Pe plicul trimis.

Nu-ţi răspund,

În speranţă că vei crede

Că m-am călugărit.

Nu am avut vocaţie,

Doar am murit.