Am lansat la apă
o barcă
De dimensiuni
modeste, desigur,
Dar cu
încărcătură de soi –
Bordul era cu
aripi de vultur,
Încărcătura cu
sacale de vis.
Eram marinar
încercat,
Începusem pe lac,
Dincolo de via
bunicilor
În Cilieniul cu
trestii de nai.
Primul drum de
apă era spre Bistreţ,
Iar după un popas
M-am lăsat pe
Danubius, la vale,
Unde m-a părăsit
echipajul.
Erau imberbi
neîncercaţi,
Au regretat
trădarea
Şi-au fugit
Jurând la unison
că sunt nebun.
Iubito,
Ştiu că hârtia
ruptă
Dintr-un caiet de
dictando
N-o fi rezistat
pân-la Braila,
Dar priveşte
atent valul de argint.
Sunt sigur că
penele de vultur
Îţi fac semn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu