Plimbare cu Esenin

Am fost cu Esenin în stepă

Şi ne-am înţeles de minune,

Fără să vorbim de mama Rusia

Că el intuia

De unde-i va sări moartea în faţăţ

În timp ce sania luneca, luneca.

Patru cai în faţă zburau ca dorinţa,

Zările se topeau ca fulgii în soare,

Clopotele uitaseră cântul de jale.

Şi coama cailor flutura, flutura.

Nu ne-am îmbătat decât cu refrene

Că bună e viaţa,

Că bun e pământul

Şi de cât de mare e cinstea

Poeţilor lumii.

Şi pletele lui fluturau, fluturau.

Dar din senin m-a apucat dorul

L-am văzut cum şi astăzi mai văd

Cum pletele tale se resfiră ca grâul.

Ca grâul de vară în lan auriu.