Beatrice, invitata poemului

Nu pretind să mă iei în braţe,

Nici să aluneci lascivă

Peste pieptul meu lat ca loitra.

Cândva mi-ar fi plăcut

Să întorc uşor capul

Şi să trag cu coada ochiului,

Iar tu să stai comodă pe umăr.

Nu am devenit mai înţelegător

Cu trecerea timpului

Nici mai puţin exigent,

Dar am priceput, Poezie,

Că putem sta de vorbă

Şi peste gard.

Te aştept

Să treci pe uliţa mea

Ca o fecioară de la ţară,

Îmbrăcată în iie

Şi cu vântul fluturând

Printre şolduri.

Te voi urmări ca pe un curcubeu

Şi voi ţopăi ca un prunc,

Culegând zarzăre

Din pomul

Pe sub care abia

Ţi s-a strecurat umbra.