Cânt muntele când sunt departe
De profilul lui împreunat
Cu cerul,
Acoperit de mantia norilor
Cu miros de brad
Risipit pe nesfârzite ogoare.
Iarba o cânt oricând
Mi-a rămas lipită de piele
De când mă răstornam
Şi ea mă îmbrăţişa
Ca o mamă cu infinite mâini.
Uzinele nu le-am cântat
Niciodată,
Fiind vechi din clipa
Plantării,
Iar profilele lor zgârîie proporţiile.
Cireşii îi cânt
După ce am văzut cum genele tale
Se închid
Ca imaculatele petale
De alb imaculat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu