M-a certat poezia
C-am stat prea mult
La dans,
Mi s-a
aprins obrazul
Şi m-am schimbat
în mac.
Nici aşa n-a fost
bine,
Şi-a spus că
ofilirea
Nu-i treabă de
bărbat,
Cum nici jelitu-n
pumni
Nu e ce vrea
Estera.
Pe-un munte ca un
val
Udat de negre furii
M-a dus ca să-mi
arate
Cum se pofteşte
ţărmul.
Când n-am mai
înotat
Lipsit de btaţul
vlagă
S-a strecurat sub mine
Şi mi-a şoptit
iar ritmul
Cum bate
tinereţea
În tâmplele
iubirii.
Iar ea râdea şăgalnic.
Ca pruncul dezmierdat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu