Îmi cad pleoapele
ca unui ocnaş,
Ca unui călător
fără ţel,
Iar emoţiile îmi
lovesc coastele
Cum tremură un
şoarec în ungher
Să nu întrebi ce
isprăvi am făcut,
De mult nu mai
ţin socoteala
La pierderi sau
la vechi catastife
De când am
învăţat să cânt ala-bala
Şi portocala
rotundă ca globul
Pe care îl ţinea
o doamnă la tablă,
Eu îi priveam
picioarele lungi
Şi tot speram să
mă pună la treabă
Să rup nişte mere
sau să tai crengi
Ori în pădure la
cules de ciuperci
Şi să-mi vină
dintrodată norocul
De parcă aş apela
la un search.
N-a fost să fie
şi-am rămas complexat
Şi cu sentimente
ca sloiul de gheaţă.
Dacă nu crezi,
ia-mi tu oboseala
Şi scrie-o reţetă
cu chefuri de viaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu