Lumea ca teatru

Ia-mă cu tine la drum

Nu e important unde mergi,

Aş putea să-ţi ţin de urât

Sau să culeg nişte crengi

Din ele vom aprinde un foc

Într-un zăvoi, când facem popas

Şi vom dormi lipiţi ca doi fraţi

Dacă nu vei face tu primul pas

Cel cu împiedicatul ca puica,

Găinuşa ce nu vrea să cedeze

Crezând că nimic nu-i mai sfânt

Decât ce găseşte un popă în lege.

Ia-mă de mână, ia-mă cu tine

Ia-mă-n spinare, nu-s greu,

De vei fi întrebată ce e cu mine

Să spui că m-ai găsit teleleu

Nu-ţi cer să mă duci la vreun teatru

Sau la operă cu madam Pompadour

Ca să nu bată la ochi: tu prinţesă

Însoţită de unul cam sur

Dacă nu eşti pregătită de scenă

Sau crezi că nu mai găseşti nici bilet

Vei rezolva problema ivită

Spunând că-s nebunul ce joacă-n Hamlet.