Mi-a zâmbit Soarele
Ca o femeie ieşită din mare,
M-am uitat o clipă înapoi
Să mă dumiresc de se ocupă de mine
Sau mai sunt şi-alţi muritori
Prin jur.
Erai doar tu,
Puţin retrasă
Să nu pierzi clipele
Vândute bronzului.
Bosuflat,
M-am prefăcut că nu te observ
Şi voiam să mă iau de piept
Cu adâncul.
Tu, floare de munte,
Mi-ai purtat noroc.
Ştiai că sunt copil fără minte
Şi mi-ai sugerat să-ţi mângâi aripile
Neatinse de vânt.
Sau de vreun muritor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu