Am găsit
sub zăpadă
O creangă ruptă de vijelie,
Era din salcia
Sub care m-ai întrebat unde merg.
Ştiam unde,
De ce,
Pentru ce,
Şi am răspuns cu răbdarea unui dascăl
De colegiu naţional,
Dar tu voiai sensul.
A-ha, ha, aha,
Mi-a zis memoria de adolescent,
Mai există fete inteligente
Şi pe malul Dâmbului,
Ce-ar fi să-i răspund.
Învăţasem din greşeala lui Camil,
Care nu folosise surzenia
Precum compozitorii ca geniu
Şi filosofa în pat
Aplecat uşor peste pernă actriţelor.
Iar în cafenea,
Când se înălţa aburul de cafea
Ca o jertfă a poftelor,
Ţi-am zis că nu te voi privi în ochi
Până nu va înfloria salcia.
Curând, curând va fi primăvară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu