Împărate, nu
credeam că prind
Vremea
Să spun că nu mai
e
Ce a fost.
Nu-l mai laudă
popoarele
Pe Dumnezeul
nostru –
Singurul al
nostru
Şi singur
Dumnezeu.
Se veselesc
popoarele, se zbenguie,
Se serbează,
Se ceartă şi se
împacă,
Se desfac şi
refac
Sub ochii noştri
Fără să ştie
Pe cine ucid,
De ce
Când vor da
socoteală
Şi cui se
închină.
Împărate,
Pământul îşi dă
roadele,
Dar popoarele nu
ştiu de unde
Le vine hrana
Şi se închină
Pustiului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu