Domnule, nu am nici-o pretenție,
Nefăcând nimic
Ca să am drept de moștenire:
Gol am fost, gol sunt, gol voi fi
Ca un bostan nerupt din vrej
La maturitate,
Lăsat pământului după ce a fost
Apă de ploaie.
Nu-ți cer coroană pe frunte
Știindu-mă neastâmpărat
(Mai mult ca sigur mi-ar aluneca
Peste ochi
Și mi-ar stânjeni lumina -
În plus, nu suport să mă aseamăn
Cu țapii din gravurile medievale).
La multe pot renunța, Domnule,
Că doar nici respirația nu-i a mea,
Dar în marea ta bunătate,
Aruncă-ți geana
Care poate cutremura munții,
Peste mica mea însemnare
Și nu lăsa dușmanii
Să-și râdă în barbă
Chicotind ca prostituatele
Și șoptind:
L-am biruit.
Vor crede, Domnule,
Cu mintea lor de pleavă,
Că te-au învins pe tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu