Pentru Arghezi, peste care probabil nu trecea o zi fără să şlefuiască diamantul cuvintelor, nu doar operaţia în sine era miraculoasă, ci chiar cuvântul era plin de stranietate. “E miraculos cuvântul pentru că la fiecare obiect din natură şi din închipuire corespunde un cuvânt. Vocabularul e harta prescurtată şi esenţială a naturii şi omul poate crea din cuvinte, din simboale toată natura din nou, creată din materiale în spaţiu şi o poate schimba. O mie de tone de pietriş sunt chiar pietrişul şi dacă din ele nu aş putea face decât macadam, cu simboalele lor eu pot face orice, afară de macadam închipuit. Cuvântul permite evocarea şi punerea în funcţiune a tuturor puterilor închipuite şi sacre. O idee se face act, scoborâtă în cuvinte. Dar cuvântul însuşi, alăturat unei împrejurări descrise, are o viaţă personală, împrumutată de la lucruri, şi el poate ajunge o putere de sine stătătoare".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu